Geneza Budo Seishin

După un studiu de aproape 15 ani în diverse stiluri de luptă, începând cu box şi continuând cu judo, ju-jitsu, karate, wu-shu, aikido, kendo, aiki-jutsu etc, în 10 Martie 1992, shihan DORU GALAN, avea să înfiinţeze Clubul de Arte Marţiale SINSEISHIN. „SINSEISHIN” (Spirit Nou) – dorea să devină un club etalon în lumea artelor marţiale din România de după 1989, aducând în acelaşi timp un suflu nou în mişcarea Ju-Jitsu-lui de la noi.

Elev direct al regretatului părinte al Ju-Jitsu-lui din România – Shihan ALOIS GURSKI, studiind în acelaşi timp cu mai mulţi discipoli avansaţi ai Maestrului Gurski, desăvârşindu-şi măiestria şi sub bagheta altor maeştri străini sau autohtoni, Shihan Doru Galan a remarcat lipsa de trăire şi implicare profundă a unora în arta susţinută şi predată de mentorul lor cu multă dăruire, pasiune şi profesionalism, încercând o profundă dezamăgire.

Astfel, în 1992, cu acordul şi sprijinul Bătrânului Maestru – pe care şi în prezent, ca un simbol al înţelepciunii şi umanismului, de care a dat dovadă în orice conjunctură ca şi omagiului adus vârstei, noi continuăm să-i spunem „Bătrânul”, a luat fiinţă Clubul de Arte Marţiale Sinseishin.

Obiectivul principal al clubului, este consemnat în articolul 4 al statutului, şi nu este doar o formalitate pentru a dobândi avizurile legale de funcţionare ci o activitate perpetuă, vizând „…contribuţia activă şi eficientă la dezvoltarea activităţii de practicare a artelor marţiale – a JU- JITSU -lui în special …”

Dacă începutul a fost – ca orice început – un pic greoi şi ezitant, nou creatul club Sinseishin şi-a croit drum destul de repede în hăţişul – dezonorant şi susţinut artificial de o serie de „binevoitori”- din lumea artelor marţiale de la noi.

In primele trei săptămâni de la creare a fost un singur membru oficial: Ştefanuţ – fiul maestrului în vârstă de şapte ani. Apoi totul a decurs normal; într-o lună au fost 20, a doua lună 35 etc., crescând şi menţinându-se constant un număr de membrii care puteau suporta/accepta rigorile unui antrenament destul de dur/greu.

Încă de la creare şi până în prezent, preocuparea centrală a stafului tehnic al clubului a fost de a creşte continuu calitatea antrenamentelor, vizând cele două laturi distincte:
latura tradiţională de practicare a Ju-Jitsu – lui (în special);
latura competiţională.

A urmat una din cele mai frumoase perioade pentru existenţa clubului nostru: perioada când au început practica actualii maeştri ai clubului, mulţi fondatori de noi cluburi, o perioadă plină de urcuşuri şi coborâşuri, o perioadă în care spiritul de echipă şi armonia au fost constituit elementul definitoriu.

A fost perioada când Bătrânul era alături de noi susţinându-ne moral şi/sau tehnic, sau când ne corecta cu mult tact greşelile şi poticnelile, îmbărbătându-ne şi reorientându-ne.

Din păcate, inevitabilul avea să se producă mai repede decât ne aşteptam: în 1996, BĂTRÂNUL nostru şi al Ju-jitsu – lui românesc avea să fie chemat în altă dimensiune.

Îndureraţi şi – oarecum – debusolaţi, am găsit puterea de a continua în virtutea a ceea ce budoka numesc GIRI.

Astfel, de la maestru la ultimul înscris în registrele clubului, ne-am mobilizat pentru a ne onora maestrul şi numele clubului.

(Re)întâlnirea cu maestrul nostru de suflet, aveam să o facem în fiecare an cu ocazia pelerinajului pe care îl facem la mormântul lui din Mediaş, unde, cu permisiunea familiei, am instalat o placă comemorativă din partea clubului nostru ca un ultim omagiu material.

Deşi, după dispariţia Maestrului, mişcarea de Ju-Jitsu este într-o oarecare derivă, vechea Ligă Română de Ju-Jitsu continuă să existe în cadrul Departamentului de Ju-jitsu din cadrul FRAM.

Mii de practicanţi de ju-jitsu, reuniţi în cadru cluburilor care se zbat cu eternele probleme financiaro-materiale, continuă să menţină flacăra aprinsă de mentorul nostru, atât în ceea ce priveşte latura tradiţională cât şi pe cea competiţională.

După o analiză a activităţii pe durata unui deceniu, conducerea clubului SHINSEISHIN a considerat că iniţialul „Spirit Nou” ar trebui să se transforme în ceva mai profund şi mai elevat; astfel, în 2001, întreaga suflare a clubului a hotărât schimbarea denumirii în Clubul de Arte Marţiale BUDO-SEISHIN („Spiritul Luptătorului”), considerând că un spirit puternic – specific vechilor luptători – poate susţine o luptă continuă, interminabilă, cu colegi de concurs, cu rigorile vieţii şi mai ales CU TINE ÎNSUŢI.

În acelaşi timp, copii de altădată înscrişi în club, erau acum maeştri de arte marţiale, cadre didactice sau absolvenţi de învăţământ superior, familişti sau persoane de bază în diverse structuri ale statului.

Iată deci, câteva considerente pentru care fostul club SINSEISHIN s-a transformat în Clubul de Arte Marţiale BUDO-SEISHIN.

Şi în prezent, avem onoarea şi bucuria să avem în cadrul clubului ca membri activi, de onoare sau simpatizanţi de la copii de grădiniţă, elevi, liceeni, sau studenţi la persoane afirmate social ca profesori, jurişti, cadre universitare, oameni de afaceri etc.

Datorită rezultatelor competiţionale de invidiat, Lotul reprezentativ al României, este completat în mod frecvent cu sportivi proveniţi din cadrul clubului nostru. Acest lucru ne onorează dar ne şi obligă să ne ameliorăm continuu pregătirea, pentru a fi demni de încrederea acordată.

Peste tot şi toţi însă, bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un dar nepreţuit: armonia (wa) şi prietenia!

Orice nouă aderare sau încercare de sondaj a universului clubului nostru trebuie să fie susţinută de argumente solide ca: moralitate exemplară, bunăvoinţă, perseverenţă, înţelegere şi altruism.

Restul rămâne în seama devizei noastre de “a fi” şi de lucru:
“Cei slabi vor deveni puternici
Cei timizi vor deveni curajoşi!”